» Sălciua - Huda lui Păpară - Brădeşti - Cheile Râmeţului
Marcaj: cruce albastră; Lungime: 22km; Diferenţă de nivel: 570m; Timp de mers: 7-8 ore.

 Traseul porneşte de la puntea suspendată, la est de Sălciua, de unde porneşte şi traseul nr.10. Traversând Arieşul, poteca ne conduce la drumul comunal prin care trecem printre casele cătunului Valea Morilor, urmând marcajul turistic cruce albastră. Traseul nr.13 (cruce roşie) se desprinde de noi spre stânga (est) chiar la intrarea în cătun. Drumul nostru, în curs de modernizare, urcă pe Valea Morilor spre cătunul Sub Piatră (3,5km ), unde, de la construirea noii mănăstiri de maici, lângă vechea biserică datând din 1797, s-au construit numeroase case de odihnă.

Ajunşi la capătul drumului auto, în faţa noastră se înalţă portalul înalt de 35m al Hudei lui Păpară, de unde pârâul Poienii iese zgomotos. Întrucât vizitarea peşterii de 2200m lungime necesită echipament speologic şi ghid experimentat, nu dăm descrierea detaliată a peşterii, ci, după ce am revenit de sub poarta de ieşire, traversăm valea pe o punte dintr-un trunchi de copac şi regăsim marcajul, care urmează drumul de care, iar după 20 de minute ne scoate în creasta despărţitoare de Ponorul Vânătare, la o troiţă. Spre est, pe o potecă de coastă, se desprinde traseul nr.11 (bandă albastră), care va urca pe sub Vârful Prislop (versantul apusean), până la Rogoaze, platoul Bedeleului, şi va coborî în Colţeşti, prin valea Siloşului, pe sub cetate.

Dacă dorim să vizităm ponorul, unde sunt înghiţite pâraiele Valea Seacă, Valea Caselor şi Valea Poienii, ce vor ieşi din peştera Huda lui Păpară, trecem printre grajduri pe o potecă ce coboară circa 60m şi, în jumătate de oră, ajungem la peştera Dâlbina, unde pâraiele dispar. După un urcuş obositor, revenim în drumul de creastă şi urmăm marcajul cruce albastră pe drumul de care ce ocoleşte în semicerc ponorul Vânătare; acesta traversează o fâşie de pădure şi urcă lin prin Valea Poienii, printre gospodării şi agroterase, cale de 5km , până ieşim în şoseaua de creastă (DJ107J), în cătunul Brădeşti, în faţa bisericii, la altitudinea de 985m. Marcajul traversează şoseaua şi începe coborârea spre Cheia, pe valea Brădeştilor, pe un drumeag, apoi pe o potecă care traversează o pădure de fag. După un sfert de oră, ajungem la pârâul Geogel, confluent al Văii Brădeşti, pe care îl traversăm de câteva ori până ajungem la cătunul Cheia, compus din 5-6 case, mai mult părăsite. La confluenţa văii cu Pârâul Râmeţ, valea coteşte în direcţia est-sud-est spre Cheile Râmeţului. Aici se desprinde traseul marcat nr.3 (triunghi albastru) şi urcă spre sud la Întregalde.

Traseul nr.12 (cruce albastră) continuă pe firul văii circa 1km , înconjurat de pereţi stâncoşi, apoi poteca se sfârşeşte şi marcajul se poate urmări numai trecând prin apă circa 350-400 de m, când până la genunchi, când până la brâu. Această porţiune este cea mai dură, cea mai sălbatică parte a traseului (implicit printre traseele marcate mai cunoscute din ţară). După ce am scăpat din acest sector, la 100-150m se găseşte renumita „Poartă a Râmeţului”, înaltă de circa 5m, lată de 3m şi lungă de 8m, prin care curge pârâul Râmeţ Poarta se poate ocoli pe dreapta pe un con de grohotiş, dar poteca încă nu are loc peste tot, circa 100m ne ţinem de nişte cabluri fixate în pereţi, ca să nu fim nevoiţi a intra în apă. Din stânga apare şi marcajul triunghi albastru, care a ocolit defileul, undeva pe sus, pe stânci. În scurt timp, ajungem la un drum de căruţe, apoi la o parcare de unde începe drumul carosabil, de-a lungul căruia în ultimii ani s-au construit peste o sută de case de odihnă, între puţinele case ale cătunului Şureni. La circa 3km de la „Poarta de Stâncă” ajungem la cabana Râmeţ. Până la mănăstirea Râmeţ mai sunt circa 1200m, unde începe drumul asfaltat spre Teiuş (22km ).