» Peştera Dâmbău (Peştera mare de sub corlată) - VIOREL LUDUŞAN
Text extras din buletinul Speologic Nr. 7/1987
Pestera Dâmbau sau Pestera din Hula Dâmbaului se afla în Muntii Apuseni în Ramura Trascaului. Ea a fost descoperita de membrii cercului S.G. Pollaris - Ludusan Viorel, Ciufudean Victor, Mateica Simion si Gota Eugen - în urma informatiilor culese cu un an în urma de la localnici. Explorarea si cartarea pesterii s-a facut în doua expeditii în lunile Martie si Aprilie, Expeditii la care au participat pe lânga descoperitori si Ludusan Teodor, Ludusan Emil, Selegean Eugen, Ludusan Viorica si Dordea Ioan.

Pestera s-a format într-un masiv izolat de calcare tithonice care alcatuiesc partea superioara a vârfului Dâmbau. Acest vârf de 1369 m este situat în partea de SV a Trascaului, în NE orasului Zlatna. Este marginit la vest de Valea Morilor spre care coboara o panta abrupta, iar la este, de Valea Fenesului care taie aici frumoase chei. Pe culmea muntelui se afla un mic platou ,,La stâna urlatoare" un câmp de lapiezuri si doline, loc de colectare a apelor de precipitatii, care au drenat pestera largind un sistem de diaclaze cu orientare generala E-V.

Intrarea pesterii de 2/1,5 m se afla la o altitudine absoluta de 1355m. Lungimea totala a galeriilor este de 1200 de metri, lungime aeriana de 250 de metri cu un coeficient de ramificatie de 4,8. Denivelarea totala a galeriilor este de -78m. Pestera are doua sectoare distincte, formate independent: Galeria Scarilor, Galeria Lacului. Galeria scarilor începe de la intrare cu culoarul de acces sapat pe o diaclaza cu urme evidente de eroziune. La 20 de m de la intrare acesta reprezinta o strangulare de 0,4/0,4m, în care se simte u7 puternici curent de aer.

Culoarul de acces debuseaza în Sala Mare, puternic descendenta de dimensiunile 25/20/8m, îmbracata în montmilch alunecos. Sala mare continua în culoarul scarilor, o diaclaza înalta care coboara pâna la -50m unde se închide prin colmatare. Apa care a drenat Sala Mare si Sala Scarilor a coborât la un nivel inferior, mai întâi prin doua puturi din Culoarul Scarilor, apoi prin putul dintre Sala Mare si Sala Foto. Sala Foto situata sub Sala Mare are dimensiuni reduse de 7/8/5 m, si este împodobita cu frumoase scurgeri parietale si stalactite fistulare.

Aici debuseaza si Galeria Dubla meandrata si frumos ornata. Galeriile duble, cu sectiune în forma de "S" sunt des întâlnite în aceasta pestera. Ele sunt practic o singura galerie care prezinta în sectiune verticala o puternica strangulare la mijloc care o desparte în doua galerii accesibile separat. Formarea lor numai pe diaclaze se explica prin reducerea la un moment dat a debitului apei care actiona pe galerie producând îngustarea si adâncirea galeriei în partea ei centrala. La o noua crestere a debitului, începe largirea de jos în sus a santului format, galeria superioara fiind folosita ca preaplin.

Din Sala Foto o saritoare de 9 m da acces la Rascruce, loc de întâlnire a patru galerii: Sala Foto, Galeria Nicovala, Galeria Puturilor si al doilea sector al pesterii, Galeria Lacului. Galeria Nicovala, si ea puternic descendenta, prezinta o succesiune de sali înalte cu pereti puternic erodati. Podeaua salilor este brazdata de santuri adânci de 1-2 m, cu o latime de numai 10-30 cm , care au lasat între ele frumoase septe de eroziune. Spre finalul galeriei dimensiunile scad, locul salilor înalte fiind luat de doua tuburi de curgere sub presiune.

Aici se afla cota minima a pesterii de - 76 m. De la Rascruce spre Sala Puturilor urmeaza o saritoare de 6 m si se patrunde într-o sala de 8/4/12 m în peretele careia apar cele doua puturi din Culoarul Scarilor. în partea nordica sala se continua cu alt put de 8 m, usor înclinat si plin, ca dealtfel tot acest sector, cu argila. Din put, pe o galerie dubla, se ajunge în Galeria Nicovala. Al doilea sector al pesterii este Galeria Lacului, opera unui alt curs de apa temporar care se varsa în cel principal La Rascruce.

Ulterior, el a coborât la un nivel inferior formând între Sala Lacului si La Rascruce o treapta antitectica tipica de subteran. Deci de La Rascruce Galeria Lacului urca treapta antitectica de 5 m denivelare dupa care coboara spre lac. Galeria este frumos ornata cu draperii galben aprins, cu margini dantelate. Lacul s-a format în fundul unei prabusiri a galeriei, si pentru a fi depasit trebuie executat un ramonaj delicat de 6 m deasupra oglinzii apei. Din acest punct galeria urca o diferenta de nivel de 40 m pe o distanta de 300 m luând diferite forme: sali, târâsuri, diaclaze înguste. în podeaua galeriei se deschid pe rând patru puturi de 8-10 m, care se termina cu sali mici în care balteste apa.

Din Sala Alba, se poate urca într-un sector împodobit cu scurgeri parietale de un alb imaculat. Capatul Galeriei Lacului, cândva în legatura cu exteriorul, este acum colmatat cu un dop de bolovani si pamânt pe o distanta de cel mult 10 m. În prezent pestera nu are un curs activ permanent în locurile accesibile, dar el exista cu siguranta la un nivel inferior.

În concluzie, Pestera Dâmbau este opera apelor de precipitatie care au actionat asupra diaclazelor pe doua cursuri principale: Galeria Scarilor si Galeria Lacului cu jonctiune La Rascruce. Nu au fost facute înca cercetari biospeologice dar am identificat exemplare de Myotis myotis, Triphosa dubitata si Limonia nubeculoasa. Valori termice înregistrate în 04.03.1980: la intare - 6 ° C, Sala Mare 7 ° C, Sala Nicovala 9 ° C si în fundul Galeriei Lacului 2 ° C. Pestera este vizitata de putini excursionisti din Zlatna care intra de regula pâna în Sala Mare, mai usor accesibila, în rest pestera este intacta, cu podoabe înca nedecimate.